Si daca avem mai multe suflete pereche ?!

Sufletul pereche este ceea ce credem noi ca il vom intalni la un moment dat. O serie de calitati pe care le transpunem  in jurul unei persoane ideale pentru noi insine, niste urcusuri si coborasuri pe care nu le-am fi urmat in mod normal. O scanteie din existenta noastra care ne confera continuitate, speranta zilei de maine.
Si poate de-a lungul vietii intalnim mai multe persoane care intruchipeaza sufletul nostru pereche. Dar nu raman toti, noi crestem si ne indepartam. Dar la un moment dat ii consideram sufletul nostru pereche. Pentru un an, doi, sau poate pentru totdeauna. Si niciodata nu este doar unul, se intampla de prea putine ori, incat tindem sa ne intrebam daca e rutina doar sau ceva mai mult. Cum e si cu dragostea, fiecare dragoste e mereu prima. Iar dupa ea, urmeaza intotdeauna alta.
Un singur lucru diferentiaza toate astea: intensitatea, iubim prin ochii persoanei iubite, ne identificam atat de mult, incat ii atribuim un sir lung de calitati. Transformam persoana de langa noi in tot ce ne-am dorit vreodata, pentru ca nu stim cat de mult vom avea sansa asta si nu vrem sa pierdem nici macar o clipa.
Asa ca ajungem la intrebarea, daca avem mai multe suflete pereche, care trec si vin mereu altele, uitam de cele vechi, suntem pe cea  mai inalta culme a fericirii si ne traim intreaga viata cu un suflet pereche, format din mai multe persoane.

Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevar...

Cum iti poti da seama ca esti important pentru o persoana ?! Raspunsul l-am citit de curand undeva, e atunci cand persoana respectiva isi face timp si pentru tine.. Poate fi un cliseu, dar tinde spre un mare adevar.

Traim intr-o lume moderna unde oamenii nu mai au timp, dar auzim atat de des lucrul acesta incat e greu sa crezi ca nu mai este timp, cand defapt se poate gasi.
Ma intreb, cati dintre noi au timp intr-o dimineata sa se gandeasca la lucrurile frumoase care i s-au intamplat, sa zambeasca, sa nu isi bea cafeaua pe fuga ci sa savureze acele momente .. In fiecare dimineata vad oameni grabiti, ingandurati, ca si cum isi planifica deja toata agenda pe ziua respectiva. Seara e la fel, oameni posomorati, obositi dupa o zi de munca, care au un lucru un comun: lipsa timpului pentru a face ceva pentru sine ..
"Traim in fuga, mancam in fuga, iubim in fuga si dormim in fuga" - Astfel ne bucuram prea putin de momentele acelea. Oare unde este toata pasiunea, unde se varsa satisfacerea noastra, cand nici nu ajungem intr-un loc si deja ne gandim sa il parasim.
Ajungem sa pierdem esenta pentru ca niciodata nu avem timp. Traim totul in graba, sub scuza perfecta ca nu ne-a mai ramas timp. Dar in lumea aceasta nu esti doar tu, o singura persoana care are 24 de ore pe zi pentru a-si duce la bun sfarsit planurile. Suntem toti cei din jurul tau, toti cei pe langa care treci grabit, pe unde ai creat o poteca si unde nu stii nici tu unde va duce.
V-ati gandit vreodata ca nu mai facem lucrurile care odata ne faceau fericiti ? Si defapt nici nu ne-am dat seama, pentru ca incetul cu incetul am eliminat unele lucruri din lista noastra cu prioritati.. Ne aducem aminte rar cand nu mai are acelasi impact ..
Si uite asa timpul se pierde, ii gasim prea multe scuze si prea putine atributiuni. E greu sa ne clarificam prioritatile, e greu sa obtinem ceea ce ne dorim .. dar e si mai greu sa vezi ca a trecut atata timp iar tu esti in acelasi loc.

Avem un corp şi un suflet - şi ironia e că sufletul doare de 1000 de ori mai tare..

Au existat candva amprente foarte puternice in sufletul nostru, dar s-au sters. Oglinda sufletului nostru s-a spart iar cioburile nu le-am mai  putut recupera. Am avut un scop si l-am pierdut, daca ne intrebam de ce, pentru ca nu am putut lipi la timp partile care lipseau. Era atat de dureros de fiecare data cand atingeam cioburile de sticla, incat am incetat sa le mai caut, sa inteleg cum se potrivesc pentru a-mi crea din nou oglinda, ca sa o ai si tu pe a ta intreaga..

Am riscat si am lasat totul imprastiat, am zis ca in fiecare zi voi gasi cate o mica particica, un ciob uitat pe undeva si il voi scoate, il voi arunca.. Doar ca nu o sa le pot gasi pe toate si mai ales nu le voi putea arunca..

Chiar daca ranile se pot adanci, am preferat sa nu mai caut nimic, pentru ca nu mai exista vointa, pentru ca totul e spart..

Parca totul s-a acoperit cu un praf care nu ma lasa sa vad, sa fac distinctia intre ce trebuie sa arunc si ce trebuie sa pastrez. Dorinta mea s-a pierdut demult, a murit si ea intre timp, a inteles mai bine unde ii este sfarsitul..

Ca sa intelegem de ce se intampla toate astea, e relativ simplu: Nu suntem in stare sa tinem macar o amarata de oglinda in mana, fara sa o scapam pe jos, sa se sparga in mii si mii de cioburi. Nu stim sa ne ajutam unul pe celalalt sa vindecam ranile, e mult mai simplu sa lasam cioburile pe jos..

Nu avem habar de ce am tinut in mana, pana cand nu s-a rupt si nu mai exista..

Inveti sa pretuiesti fiecare detaliu doar atunci cand sufletul te doare mai tare decat corpul...!

Regina e doar una..

Oricat de mult am incerca noi ca si oameni sa iesim din sfera unui joc, ceva ne tine pur si simplu parca prizonieri intr-o anumita parte. Iesim totusi pana la urma, vedem doar o simpla luminita la inceput pana cand ne obisnuim cu realitatea care ne inconjoara si avem impresia ca tot ceea ce traim e real. Sentimentele noastre se joaca mai mult in sfera fantasticului, a visului nostru de a ridica pe un piedestal orice fior mai puternic decat cele avute pana acum. Jonglam printre piese, te pierzi in semnificatii si le atribui ceva ce nu le apartine. 

De ce ne incurcam in propriile sentimente ? Pentru ca suntem comozi si e mai simplu sa acceptam ceva mai usor decat sa cautam raspunsuri poate complexe. O iubire efemera ne acopera privirea, ramai prins in momentele de euforie majora si te complaci intr-o situatie mai simpla din punctul tau de vedere. 

Practic te joci, oricum ai privi e un joc in doi, ai o regina, un rege plus alte piese. Cand nu mai poti pastra regina, cand te afli pe punctul de a o pierde, iti amintesti ca poti schimba pionul intr-o regina. Astfel tu pierzi regina si pierzi tot ceea ce ai in jurul ei, pentru ca nu stii muta corect. Pionul ramane doar un pion si nimic mai mult, tu ramai la fel, prins in acea transa.

Asa se intampla si cu oamenii, un rol atribuit gresit, ramane doar un rol .. Nu poti fi peste noapte ceva ce nu ai fost o viata intreaga. Nu poti atribui altor persoane calitati sau defecte pe care le vezi doar tu in mintea ta, ajungand sa confuzi mai mult persoanele decat sa le ajuti. Te pierzi in detalii si sentimente desarte pe care le vezi si le simti doar tu, in momente de slabiciune sau de nestiinta. 

Totul se poate reface, se poate indrepta, mai putin convingerea ca totul e bine facut si nu necesita modificari de la sine.

Sunt lucruri, persoane si tot ceea ce ne inconjoara care au o anumita semnificatie, noi traim prin ele si prin prisma a ceea ce vedem in raport cu ele. Daca vederea noastra nu e limpede, vom trai o viata intreaga vazand regine peste tot, ridicand piedestale la tot pasul, si la urma vine dezamagirea, daca iti dai seama ca nu e real ce ai construit. 

Chiar daca a avut loc un raport cu realitatea, daca tu supraestimezi evenimentele, vina iti apartine tie si doar tie, asta daca nu ai varsta la care te uiti la desene animate si mai crezi in Mos Craciun .. Nu sunt  scuze pentru inconstienti .. 

A fost o vara calda..

Nu poti strange in brate toata lumea.In brate poti strange un singur om. Dar cand acela e omul iubit strangi in brate toata lumea.

Nu e o poveste din filme si nici din carti. Nu avem parte de declaratii eminesciene si nici prea multe dulcegarii, dar fiecare moment e resimtit la cea mai mare intensitate. E o poveste noua, asadar e o poveste unica.
Ne incanta lucrurile simple si ne bazam pe comunicarea dintre noi, fapt ce poate fi considerat baza unei legaturi puternice intre doua persoane. Stim sa fim intelegatori si iubitori cu tot ce ne inconjoara si deopotriva cu noi insine.

Clipele, sentimentele nu pot fi descrise .. le stim noi, le simtim, ne bucuram si le adoram zi dupa zi. Tot ce ne uneste prin simplitate si devotament ne face viata mai frumoasa: un zambet, o atingere, o imbratisare..

Suntem noi si asta e tot ce conteaza, ca in fiecare zi trebuie sa fim diferiti si la sfarsitul zilei suntem totusi aceiasi ca si la inceput.. Aceasta e amprenta noastra: momente unice si frumoase de pastrat doar pentru noi..