marți, 7 februarie 2012

Niciodata nu e tarziu .. dar uneori e prea tarziu

Aici e o contradictie..
Paradoxal niciodata nu e tarziu sa ii spui cuiva ceea ce simti, dar uneori poate fi prea tarziu pentru ca s-ar putea sa nu mai aiba niciun efect sentimentele tale. 
Niciodata nu e tarziu sa iti ceri scuze, dar uneori poate fi prea tarziu intrucat cu trecerea timpului, apasarea aceea sufleteasca si-a pierdut din amploare.
Niciodata nu e tarziu sa faci ceva ce ti-ai dorit , dar uneori poate fi prea tarziu, pentru ca iti poti da seama ca nu ar mai avea acelasi impact asupra ta.
Niciodata nu e tarziu sa fi tu insati, dar poate fi prea tarziu cand deja ai irosit marea parte din sansele pe care le aveai.

Ce alegem ? De care parte ne aflam defapt ? Cat de usor e sa spunem adevarul si cat de simplu e sa ne prefacem ? 

In mod obisnuit, adica in cazul cel mai fericit si poate mai rar, alegem sa ne ghidam dupa asa zisele principii de viata. Alegem sa fim rationali, sa ne gandim la binele nostru cat si la binele celui de langa noi. De asemenea putem alege sa spunem persoanelor dragi ceea ce simtim, sa ne bucuram de micile lucruri din viata noastra. Putem aprecia adevaratele valori ale acestei lumi(care sunt subiective pentru fiecare, fiecare are o lista mai mica sau mai mare). Am putea evita sa mai facem atatea planuri si sa traim in momentul in care se petrece actiunea nu dupa ce aceasta a trecut. Nu trebuie sa asteptam ani de zile  sa se intample ceva extraordinar, si nu putem spera ca poate intr-o zi cuiva i se va face mila de noi si ne va da ceea ne dorim (idealul in viata nu vine sa iti bata la usa).
Bineinteles ca intr-un mod la fel de obisnuit putem si sa ne prefacem. Daca pici pe partea aceasta cu siguranta nu te vei simti prea rau, cel putin nu la inceput. Defapt sa te prefaci e mai simplu decat ar crede cineva, e posibil ca satisfactia sa fie mai mare. In general, daca te bazezi pe premisa ca niciodata nu e prea tarziu, nu apuci sa faci ceva concret pentru ca mereu vei avea o speranta ca mai ai si alta sansa. Dar atunci cand dorinta e mai mare, incerci cu mai multa stradanie sa obtii lucrul dorit. Cand exista o teama ca ai putea pierde tot ce ai obtinut si ca alta sansa nu mai poti avea, atunci realizezi ca intr-adevar trebuie sa fi perseverent.
Acum ajungem la momentul in care ar trebui sa iti dai seama de care parte esti. Nu se poate sa isi dea seama cineva de unul singur unde se incadreaza pentru ca majoritatea actioneaza deoarece sunt siguri ca au gasit solutia corecta. Multi se consoleaza cu ideea ca nu au gresit atat de mult, ca asa e viata, ca mai mult nu s-a putut. Si la un moment dat globul de cristal se sparge iar cazatura inapoi pe Pamant e destul de dureroasa si uneori lasa urme. Cand apar si consecintele nu cred ca mai zice cineva ca nu stie de ce parte e, tarziu sau prea tarziu. 
Mereu invatam cate ceva, de bine sau de rau dar e un punct in plus in viata noastra. Eu ma mir oare cati stiu pe ce cale au ales sa mearga si cat de surprinzatoare a fost lovitura(daca a avut loc pana acum). 

Ca sa imi exprim parerea, eu consider ca sunt lucruri care vin prea tarziu si pentru mine unele chiar nu ar mai avea niciun farmec. Insa nu pot vedea paharul plin sau doar lucrurile cele mai bune, nu pot ramane impresionata usor, dar pasiunile imbatranesc o data cu noi.
Tin totusi sa precizez ca ceea ce am scris nu e litera de lege, nu trebuie neaparat sa existe sentimentul de empatie. Mereu vor exista exceptii dar nu cred ca ar vrea cineva sa ii spun doar ceea ce isi doreste sa auda.