Leac pentru insensibilitate

"Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?... "

De ce ? De ce sa schiopatez ? Pot sa merg la fel bine ca si inainte, sa calc pe toata talpa ca de obicei. Ce reprezinta sarutul tau incat eu ar trebui sa am grija de el ? E primul sarut, sau ultimul ?
Defapt, nici nu am vrut sa inteleg vreodata adevarata semnificatie a poemului. Daca tu ai schiopata pentru a nu-mi strivi sarutul, poate as schiopata si eu. Am avea grija reciproc sa nu ne strivim saruturile.
Ar trebui sa raspunzi tu primul pentru ca daca m-ai lasa pe mine as spune: Nu. De ce sa fiu atenta la fiecare pas, de ce sa schiopatez putin pentru a nu strivi sarutul tau, de ce sa las sa isi faca efectul toata dragostea si emotia depusa in acel sarut !?
De fiecare data cand citeam acest lucru, ma gandeam cat de profunda trebuie sa fie iubirea incat sa spui ca ai schiopata doar pentru a pastra magia acelui sarut.
Citesc si acum poemul si nu imi trezeste niciun sentiment aparte. Nu as schiopata, chiar deloc. As aprecia gestul, ti-as multumi pentru sarut, dar chiar sa schiopatez .. cred ca ar fi un efort prea mare.
In momentul in care voi fi impresionata sau induiosata de un asemenea gest, atunci voi stii ca s-a intamplat ceva cu mine. Ai putea sa te consideri norocos cand voi decide sa iti pastrez urma sarutului, cand voi avea grija sa nu iti strivesc dragostea presarata in acel sarut. Zic asta pentru ca nu poate orice urma de sarut sa dainuie peste corpul si sufletul meu.
Dar acum nu pot, imi e bine sa simt asfaltul rece, sa calc fara sa imi pese ca exista ceva ce s-ar putea desprinde sau pur si simplu sa se despice in mii si mii de particule.

Oamenii vor să schimbe totul, dar, în acelaşi timp, ar dori ca totul să rămână la fel.

1. Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată. 
2. Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. In fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie.
3. Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul. 
4. Dragostea ramane. Doar oamenii se schimba.

Eu sunt totul si nimic. Un intreg pe care nu il vei descoperi vreodata, nu sunt ceea ce vezi tu in fiecare particica aruncata in departare. Nu poti nici sa cauti fiecare parte pentru a forma un intreg, pentru ca nu vei stii cum sa le potrivesti ca sa se adevereasca forma reala.
La fel se intampla cand ai impresia ca esti pregatit pentru 'ceva'. Stai cu bratele deschise asteptand sa te intampine ceea ce iti doresti.
 La un moment dat e posibil si sa intampini ce iti doresti. In sufletul tau este aer suficient, pentru ca ai asteptat mult si crezi ca este momentul oportun. 
Esti fericit, te trezesti dimineata cu forte proaspete, gandurile tale se impletesc cu fericirea care ti s-a ivit. 
Dar aerul acela e inchis in tine, e nesiguranta care incetul cu incetul iti distruge fiecare parte din sufletul tau. Ai ajuns sa iubesti, sa te gandesti zilnic la acea persoana, sa faci lucrurile care le facea doar acea persoana, practic sa traiesti o viata care inainte nu era a ta si sa crezi ca acesta e cursul normal pe care viata ta trebuie sa il urmeze. 
Continui sa iubesti, sa respiri acelasi aer dar nu ajungi sa cunosti totul pe deplin. Ajungi in momentul in care iti doresti mai mult, cand sentimentele nu sunt de ajuns, cand ratiune iti e orbita de sentimentul de a domina, de a poseda ceva ce niciodata nu a fost al tau si nici nu va fi. 
Defapt ajungi sa iubesti prea mult, sa iubesti cum nu ai mai iubit vreodata. Si faci asta intr-un moment inoportun, cand nu esti pregatit sa cunosti TOTUL, cand acel intreg reprezinta o provocare pe care nu o poti infrunta.
Te lupti cu tine insusi sa treci peste toate greutatile, faci eforturi zilnice ca sa supravietuiesti unei iubiri care te macina, oricat de evident este adevarul, il negi din dorinta acea arzatoare care te face sa crezi ca undeva e posibil sa te fi inselat.
 Ratiunea iti e intunecata de sentimentul iubirii, de faptul ca adancul sufletului mai pastrezi urmele acelea de aer. Totusi aerul acela era inchis in tine, nu era nimic nou, nu era ceva care te putea proteja sau avertiza.
Incepi sa iti dai seama ca ai cazut intr-un abis din care nu mai poti iesi. Iubesti si te temi de ceea ce orizontul iti confera.
Alegi sa pleci, ca sa nu iti indeplinesti visul de a iubi din tot sufletul, cu fiecare respiratie si cu fiecare parte din fiinta ta. 
Nu erai pregatit, nu ai avut de unde sa stii asta. Nu aveai destule cunostiinte, ratiunea iti joaca feste, esti atat de confuz incat se asterne praful peste sufletul tau. Iar umezeala lasa urme pe intreg corpul, suferi si nu vrei sa accepti adevarul. Nu vrei sa vezi ca ai negat din tot sufletul ceva ce mereu a fost acolo, in fata ta, era atat de evident precum si de real. 
Te doare sa vezi ca nu este ce ti-ai dorit, ca nimic din ce credeai tu nu este precum pare. Ca a fost o iluzie mai mult, o speranta puternica care a creat un sentiment de dragoste.
Inevitabil te schimba, fiecare experienta te schimba, te face sa observi lucrurile diferit, sa fi mai obiectiv, sa nu te lasi in voia sortii, sa analizezi fiecare oportunitate. Majoritatea oamenilor se schimba, in bine sau in rau, dar se schimba. 
Dragostea, ramane acolo, intre cei doi, ramane unde credeam noi ca ii este locul, nu ramane neaparat in realitate, dar in visul nostru ramane exact cum ne-am fi dorit sa fie. 
Ai ajuns sa cunosti o parte, dar ca sa cunosti intregul mai ai de parcurs multe drumuri, trebuie sa treci prin lanturi de foc si atunci cand treci fara sa te arzi, vei fi pregatit sa cunosti TOTUL. Dar nu te grabi sa incerci ceva pentru care nu esti pregatit. Nu te grabi sa fi motivul schimbarii cuiva, daca stii ca nu poti reprezenta o experienta placuta. 
Calculeaza-ti pasii astfel incat binele tau sa nu fie cladit pe suferinta celor din jur. Acorda-ti o sansa pentru a cunoaste mai bine tot ce nu ai avut sansa pana acum, schimba foaia, apreciaza ce ai in jur, spune o vorba buna celor dragi inainte sa ii pierzi.


Poate candva iti vei dori sa schimbi totul, de aceea actioneaza acum ca sa nu te ivesti de ceva ce nu mai poti schimba. Nu lasa sa fie prea tarziu, pentru ca va fi prea tarziu. In realitate incearca sa schimbi peste ce nu ai putut trece.

In jurul lumii

Majoritatea oamenilor scriu atunci cand emotiile, fie ele constructive sau negative, depasesc o anumita limita. Din prea multa iubire, din prea mult extaz, poate chiar tristete sau dezamagire, iau nastere adevarate povesti de viata, poezii, drame sau comedii. Defapt oamenii scriu cand sunt foarte indragostiti, nu stiu daca iubirea are superlativ dar iti da o oarecare stare de euforie.

 In cealalta extrema se gasesc cei care sunt dezamagiti, cei care au fost nevoiti sa treaca prin multe si sunt satuli de ceea ce se petrece in jurului lor etc. Lista poate continua pe ambele parti, dar ideea e ca ne-am blocat intr-un spatiu in care nu mai delimitam ceea ce e frumos, ceea ce e util, ceea ce trebuie promovat. 


Toata lumea are probleme, toti sufera, fiecare e indragostit de 'persoana perfecta', toti avem cate un norisor pe care traim si unde mai gasim din cand in cand cate un gol de aer. 
Cu totii avem in aceasta lume caractere care ne displac, iar aici ma refer la caracterul, personalitatea unora. Daca ne amintim mereu de tot ceea ce nu ne place nu cred ca vom vedea vreodata ceva ca sa ne placa. Chiar eu o spun cu dedicatie speciala pentru mine si apoi pentru restul. Cred ca ma pricep sa gasesc persoane si lucruri care sa imi displaca. Asta nu ar fi o mare problema, pentru ca am inventat o cutie mare care se numeste 'ignore'. Voiam sa ma asigur ca are fiecare cate un loc ca sa se simta comfortabil. Ceea ce e surprinzator de trist, e sa nu iti mai placa ceva ce candva era aproape perfect. Unii au un dar special de a strica ceea ce tot ei s-au chinuit sa cladeasca. 


Niciodata nu mi-a placut sa cer socoteala unor fapte, sa despic firul in patru, m-am bazat ca unele lucruri sunt logice, altele trebuie sa vina de la sine, sau pur si simplu am crezut ca deja nu mai e nevoie sa spun eu ce e bine si ce e rau. Multi au luat asta ca pe un mod de a profita, mai mult sau mai putin. In general omul chiar si involuntar profita cand i se ofera ocazia. 


Imi amintesc cand i-am spus unui prieten, ca desi nu obinuiesc sa fac reprosuri nu inseamna ca nu vad atunci cand nu se procedeaza corect. Doar ca ar fi inutil sa tin o predica despre viata acolo unde toate lucrurile care as putea sa le spun, se stiu deja, dar se ignora. La fel imi amintesc privirea lui nedumerita pentru ca el nu imi gresise cu nimic si totusi am facut precizarea asta. 


Greseala mea e ca mereu vad si ceea ce nu se vede, imi dau seama de felul omului si de multe ori nu imi place. Asa si cu lucrurile care nu imi plac, nu imi trezeste interesul ceva ce pentru mine e inutil. 
Vreau sa am ce sa invat, ceva nou, nu sa repet aceleasi lucruri care deja le-au repetat altii si nu au ajuns nicaieri, nu vreau sa ma invart mereu intr-un cerc fara sa imi dau seama unde pot ajung si cat de sus pot ajunge. 
Vreau sa fiu inconjurata de persoane cu un anumit potential, de viata, de cunoastere, de iubire. 
Toate celelalte persoane care printr-un gest sau altceva au ajuns sa intreaca limita, un sfat atat pentru mine cat si pentru ceilalti: indrazniti sa va creati un loc unde sa depozitati tot ceea ce nu mai are loc in viata voastra. 


Nu trebuie sa urasti ceva ce nu iti place, nu am inteles niciodata sentimentul asta, trebuie sa inveti sa traiesti fara anumite lucruri si persoane, trebuie doar sa nu iti pese de tot raul din jurul tau. Sa inveti mereu sa fi diferit decat cei pe care nu ii placi.


Oricum nu va ajunge nimeni nicaieri lamentandu-se. Poate viata nu este si nici nu va fi vreodata cum ne-am dorit, dar mereu exista ceva care sa ne dea o mica speranta, cat sa putem razbi. Sunt lucruri foarte frumoase, care ne pot indulci fiecare dimineata si sa ne inveseleasca pe parcursul zilei astfel incat seara cand ne asternem capul pe perna vom avea impacarea ca a mai trecut o zi si ca sufletul nostru e intact cu o urma de fericire pe el.


Sunt adevarate toate dramele mediatizate, toate povestile triste, toate problemele care ti se spun cand vorbesti cu prietenii. Dar fiecare are probleme, viata nu e roz pentru nimeni, dar nu iti da dreptul nici tie, nici mie, nici nimanui sa foloseasca asta drept scuza pentru cele infaptuite.

Eu vreau o schimbare, eu vreau ceva diferit, am pretentii dar nu sunt exagerate (niciodata nu am avut pretentii de la cei care nu erau capabili, dar din comoditate au renuntat). Vreau sa vad un exemplu bun de urmat, pentru ca din cele negative am preluat destule informatii cat sa imi dau seama ca vreau sa fiu cu totul si cu totul opusa lor. 


Ca si urmare, voi citi o carte, voi citi experientele altora mai invatati, imi voi da seama unde s-a gresit si de ce s-a gresit, imi voi da seama de ceea ce tu nu ai fost in stare. Voi observa detaliile amanuntit si voi stii unde ma vad peste 10 ani. Cu siguranta nu in acelasi loc impreuna cu tine, pentru ca cei care se obisnuiesc cu fiecare firmitura primita, cu fiecare rezumat al unei opere marete, cu fiecare persoana inferioara nu isi au locul printre cei care au prententii in a deveni mai buni si mai sufletisti, o carte originala cu citate autentice si nu introduse la nimereala in rezumat.


Daca te-a deranjat totusi cele spuse, daca esti nedumerit si iti pui intrebari despre actiunile tale .. sa stii dragule ca mai ai o scapare, daca ramai rece si indiferent ti-ai castigat titlul de mediocru. 


Pentru mine ar fi o bucurie imensa sa fie cineva deranjat de cele spuse.

Adunate intr-un colt de suflet II

Cantec - Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

( pentru moment autor anonim) 

Te voi astepta tot acolo, pe-a doua treapta...
Unde ne-am intalnit si unde m-ai sarutat pentru prima data...
Unde ne-am spus prima data te iubesc.
Si te voi astepta pana vei veni...
Ploaia ne va boteza iubirea, cum a facut-o de atatea ori.
Ne va saruta si ne va binecuvanta pacatul.

Ea e singura care ne leaga inca...
Mereu ne va cununa
Si ne va condamna, reinnoind blestemul in care traim de atata timp...
Ne cunoaste povestea.
Si-o aduce aminte mai bine ca noi.

Vom bea impreuna si vom inchina cu regret paharul,
Caci soarele rasare curand si nu stim sigur ca asta vrem.
Dar stim ca inevitabilul e... ei bine, inevitabil
Si timpul nu sta in loc pentru doi complicati...

Asa ca renunt....sa ma mai mint ca pot fara tine.
E in zadar.....sa cred ca exista mantuire si vreo cale mai usoara de a te uita.
Te urasc....deoarece m-ai schimbat.
Si te condamn....la o viata frumoasa.

Astazi strigam unul la altul si ne spunem ca ne uram pentru cum ne-am afectat.
Pentru cum ne-am intors reciproc planurile pe dos,
Pentru surpriza si pentru imprevizibil,
Pentru viata si pentru moarte.
Dar stim ca nu se va incheia asa si acum...

Te urasc de la primul sarut pana la ultima lacrima...
Si te-as dori disparut, caci atat de tare mi-ai intinat inima de tine incat,
Amintindu-si, ma inteapa si imi opreste respiratia...
Nu-i nimic insa: promit ca voi invata sa nu mai respir.

Dar tot te voi astepta ,chiar pana nu vei mai veni, si dupa,
Acolo unde avem atatea inceputuri si finaluri.
Locul nostru...sfant.

Anti-daca - Kostas Varnalis 

De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul- si c-un cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

De numai o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept;

De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il sui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu invingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel ;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa, talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu, poti altele scorni;

De poti sa faci intr-una dintr-un castig, o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn;

De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii,
Cand toti striga: inainte! doar tu sa strigi: inapoi!;

Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic;

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau
Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi intre Domni, Intaiul, dar niciodata OM!

Rudyard Kipling - "Daca"

De poţi să nu-ţi pierzi capul 

Cînd cei din preajma ta şi-l pierd,
Şi pentru asta ţi-aduc o vină grea;
De poţi să crezi în tine cînd se-ndoiesc cei mulţi
Şi totuşi, de-ndoiala acestora să-asculţi,
De poţi s-aştepţi şi de-aşteptare să nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, să nu te simţi minţit;
De poţi visa , iar visul stapîn să nu-ţi devie,
De poţi gîndi, iar gîndul o ţintă să nu-ţi fie,
De poţi să-nfrunţi izbind şi soarta dimpotrivă
Şi să te porţi cu-aceste năluci deopotrivă
De vezi sfărmate lucruri cu viaţa ta plătite
Şi poţi să le-nalţi iarăşi cu scule învechite,
De poţi să strîngi grămadă tot ce-ai agonisit
Şi să-ţi încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevărul ce-ai spus fără prihană
Răstălmăcit să-ajungă pentru nebuni capcană,
De poţi puterea, nervii şi inima sili
Să-ţi mai slujească mult, încă, după ce-or pieri
Şi să ţii piept la toate, deşi n-ai sprijin drept nimic
Decît voinţa ce te-ndeamnă ''ţine piept!'',
De poţi vorbi cu gloata şi să-ţi păstrezi tăria,
Ori de-i umbla cu regii să nu-ţi pierzi omenia,
De n-o putea nici unul să-ţi dea vreo lovitură
Şi toţi te-or ţine-n seamă, dar nu peste măsură,
De poţi să umpli bine momentul trecător
Cu şaizeci de secunde cît ţine drumul lor,
Al tău va fi pamîntul cu-a' sale bogăţii
Şi mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!

Adunate intr-un colt de suflet

Menelaos Ludemis - "Gandeste-te" 

Gandeste-te la acela
Care-a facut din viata lui mai multe vieti
Sa le traiasca una cate una
Si le-a pierdut pe toate deodata.

Gandeste-te la acela
Care si-a cheltuit toate suflarile
Ca sa urce in varf
Si nu i-a mai ramas niciuna
Ca sa coboare.

Gandeste-te adanc si la cei
Care s-au gandit in viata
Atat de mult
Incat si-au pierdut mintile.

Gandeste-te
Si mai adanc
Si mai amarnic
Si plangi
Pentru cei
Care nu s-au gandit
Niciodata.

Menelaos Ludemis - "Floare magica"

Spune-mi sincer. EU?...
Eu să fi fost acela pe care l-ai iubit?
Pune mâna pe inimă - nu aici, dincolo!
Aşa. Şi acum spune-mi,
Eu să fi fost?

Mi se pare că greşim.
Greşim amândoi, amar.
Tu că ai spus-o,
Eu că am crezut-o.
Ne-am iubit? Poate...
Dacă unul nu e nebun,
Celălalt e mincinos.
Să fi iubit eu? Poate...
Să fi iubit tu? Cine ştie?...
Să ne fi iubit amândoi?
Numai Dumnezeu ştie,
Dar El nu prea există.

Vai, vinul dragostei în beau doi,
Dar se îmbată numai unul.
Unul câte unul,
Aşa cum merg ocnaşii
Cu ghiuleaua de plumb la picioare.
Să nu spui că-s aspru. Nu.
Dacă m-ai iubit într-adevăr,
În curând vei uita.
Şi atunci va veni rândul meu
Pentru o dragoste pătimaşă
O dragoste fără margini,
Dragoste de adolescent.
De bătrân.
De copil.
Dragoste până în pânzele albe.
Până la prăpastie.
Până la sfârşit.
O dragoste... pe care,
Dacă te-oi fi iubit vreodată,
N-ar fi trebuit să ţi-o dau!

Espero curarme de ti - Jaime Sabines

Espero curarme de ti en unos días. Debo dejar de fumarte, de beberte, de pensarte. Es posible. Siguiendo las prescripciones de la moral en turno. Me receto tiempo, abstinencia, soledad.

¿Te parece bien que te quiera nada más una semana? No es mucho, ni es poco, es bastante. En una semana se puede reunir todas las palabras de amor que se han pronunciado sobre la tierra y se les puede prender fuego. Te voy a calentar con esa hoguera del amor quemado. Y también el silencio. Porque las mejores palabras del amor están entre dos gentes que no se dicen nada.

Hay que quemar también ese otro lenguaje lateral y subversivo del que ama. (Tú sabes cómo te digo que te quiero cuando digo: «qué calor hace», «dame agua», «¿sabes manejar?», «se hizo de noche»... Entre las gentes, a un lado de tus gentes y las mías, te he dicho «ya es tarde», y tú sabías que decía «te quiero»).

Una semana más para reunir todo el amor del tiempo. Para dártelo. Para que hagas con él lo que quieras: guardarlo, acariciarlo, tirarlo a la basura. No sirve, es cierto. Sólo quiero una semana para entender las cosas. Porque esto es muy parecido a estar saliendo de un manicomio para entrar a un panteón.

Love her like there's no tomorrow..

“You're going to come across people in your life who will say all the right words at all the right times. But in the end, it's always their actions you should judge them by. It's actions, not words, that matter.”

“I don't mind living in a man's world, as long as I can be a woman in it.”

“If one day you feel like crying...
call me
I don't promise that
I will make you laugh
But I can cry with you.
If one day you want to run away
Don't be afraid to call me.
I don't promise to ask you to stop,
But I can run with you.
If one day you don't want to listen to anyone
call me
Ipromise to be there for you
but I also promise to remain quiet
But...
If one day you call
and there is no answer...
come fast to see me..
Perhaps I need you.”

“I no longer believed in the idea of soul mates, or love at first sight. But I was beginning to believe that a very few times in your life, if you were lucky, you might meet someone who was exactly right for you. Not because he was perfect, or because you were, but because your combined flaws were arranged in a way that allowed two separate beings to hinge together.”

“You may not be her first, her last, or her only. She loved before she may love again. But if she loves you now, what else matters? She's not perfect - you aren't either, and the two of you may never be perfect together but if she can make you laugh, cause you to think twice, and admit to being human and making mistakes, hold onto her and give her the most you can. She may not be thinking about you every second of the day, but she will give you a part of her that she knows you can break - her heart. So don't hurt her, don't change her, don't analyze and don't expect more than she can give. Smile when she makes you happy, let her know when she makes you mad, and miss her when she's not there.”


“Every woman's heart has different instructions. They're written through her eyes, in her smile, through her actions and in her tears. She just has to find someone who cares enough to read them.”


“Life is too short to wake up with regrets.
Love the people who treat you right.
Forget about the ones who don’t.
Believe everything happens for a reason.
If you get a second chance, grab it with both hands.
If it changes your life, let it.
Nobody said life would be easy.
They just promised it would be worth it. ”

“I decided long ago, never to walk in anyone's shadows
If I fail, if I succeed
At least I live as I believe
No matter what they take from me
They can't take away my dignity
Because the greatest love of all
Is happening to me
I found the greatest love of all
Inside of me
The greatest love of all
Is easy to achieve
Learning to love yourself
It is the greatest love of all.”

“There are men and women who make the world better just by being the kind of people they are. They have the gift of kindness or courage or loyalty or integrity. It really matters very little wheather they are behind the wheel of a truck or running a business or bringing up a family. They teach the truth by living it.”

“Never say you are happy when you are sad,
never say you are fine when you are not ok,
never say you feel good when you feel bad and
never say you are alone when i’m still alive.” 

“Missing someone isn’t about how long its been since you’ve seen them last
or the amount of time since you last talked. It’s about that very moment when you’re doing something and wish that they were right there with you.”

“If you want happiness for an hour – take a nap.If you want happiness for a day – go fishing.
If you want happiness for a month – get married.
If you want happiness for a year – inherit a future.
If you want happiness for a lifetime – help someone else.”

“Don’t worry when I argue with you, worry when I stop because it means there’s nothing left to fight for.”

“I’ve learnt that…just because someone doesn’t love you the way you want them to, doesn’t mean they don’t love you with all they have.”

“Affection isn’t measured when both takes care of each other.
It is measured when one ignores, and the other still continues to care.”

“Remember me? I used to be your favorite hello, your hardest goodbye, I used to be the person you wanted to talk most and will miss if you didn’t get to talk to me. I used to be someone you wanted to be with everyday and night, I used to be the first thought in your mind in the morning and the last thought before you go to sleep, I used to be the girl who you wished to see me smile when I’m down and who wish I didn’t cry, I used to be the most beautiful girl to you. Yes. I used to be that person.”

 

Păstrează cu grijă această clipă. Mâine o vom căuta amândoi.

Atat dureaza: 5 minute. Atat dureaza sa intalnesti tot ce ai visat vreodata, dragostea ta, EA, care te pastreaza in sufletul ei in ciuda acestei distante de 5 minute. EA, a fost alaturi de tine in diminetile cand nimic nu isi avea rostul si te-a iubit pana la lasarea serii cand adormeai cufundat in bratele ei pline de caldura.

Ii impiedica doar 5 minute sa isi gaseasca privirile mult cautate, sa suspine dupa primul sarut si sa se lase prada altor mii de sarutari patimase. Ei nu pot depasi aceasta distanta, nu se pot cauta, nu se pot privi pentru ca in momentul in care o vor face, dorinta lor va exploda si  nu va mai conta nimic decat trupurile lor si o pata de iubire.

EA - o persoana extrem de orgolioasa, care a obtinut tot ce si-a propus, o fire independenta, o doamna pentru care cariera ei e totul. Prin ochii ei mari si patrunzatori au trecut multe, au vazut ce nu credeau ca vor vedea vreodata. In inima ei rece si calculata s-au strecurat multi, a strans multa iubire si a avut de impartit pentru fiecare persoana care simtea ca se prabuseste. Mainile ei tinere au scris mult, au atins lucruri de nepretuit si au mangaiat pentru alinare alte suflete nevoiase.

EL - o persoana care stie mereu ce sa spuna, cum sa o spuna si cand sa o spuna. Si-a adunat fiecare poveste si a alaturat-o experientei sale. In spatele ochilor lui albastri si plini de viata se afla cel care stie totul, care are o imensa pasiune pentru cunoastere, pentru tainele trecutului. Cu o puternica ratiune a invins lumea, cu un strop de umor isi ademeneste adversarii si ii invinge. Inima lui a fost plina de sentimente, a iubit mult si inca mai are multa iubire de oferit. Un domn pentru care biroul lui si singurul prieten devotat omului e esential.

Ei se iubesc dar  nu sunt impreuna, niciunul nu face parte din viata celuilalt. EA e motivul tineretii lui, motivul pentru care se trezeste mai viu, mai sigur stiind ca face parte din sufletul ei. EL e motivul maturitatii ei, o maturitate precoce care ii da forta necesara sa descopere si sa invinga. Se asteapta unul pe altul, e o asteptare provizorie deoarece niciunul nu poate stii cat va dura asteptarea. Se ating in vise, se cheama si se iubesc. Atat de departe sunt deolalta amandoi.

Trecand prin viata lor, fiecare isi creaza o poveste, fiecare in drumul lui se intalneste cu altcineva. Dar povestea lor e gravata cu litere de aur, semnificatia clipelor petrecute nu se sterge cu timpul. Sufletele lor au nevoie unul de celalalt, i-a unit destinul incat fiecare sa joace un rol important in viata celuilalt. Astfel fiecare actiune a lui are un efect asupra ei si invers.

Nimeni nu stie cu siguranta de ce nu se hotarasc sa rupa aceasta distanta, e posibil ca in centrul celor 5 minute sa se ascunda multe. Isi pastreaza iubirea pentru ei, pentru trupurile lor care tremura la fiecare intalnire intamplatoare. Ei stiu ca se vor regasi mereu, poate acesta e principalul motiv pentru care iubirea lor dainuie etern. Locul ei nu poate fi ocupat, privirea ei nu poate fi uitata, a pierdut-o atat de usor doar pentru ca ea sa ramana in permanenta o parte din el.

EA ii va sopti intr-o clipa rece ca se va intoarce. Ca ce a fost menit sa se intample se va intampla si totul va rasari in jurul lor. Timpul va sta in loc pentru iubirea lor, sacrificiile vor fi rasplatite iar cei doi atat de diferiti se vor gasi si isi vor completa toate imperfectiunile.

Si toate astea intr-o alta viata. Acolo unde isi vor putea crea o alta lume. Acolo unde se vor putea bucura necontenit de tot ce ei reprezinta, pentru ca aici in viata aceasta si-au pierdut curajul.
Pastreaza clipa in care o vei cuprinde din nou, pastreaz-o si pentru ziua de maine cand te vei trezi fara ea si pentru zilele care vor urma in lipsa ei.

O frumoasa poveste de dragoste

E o poveste pe care nu am mai citit-o, am vazut-o intamplator undeva si m-a impresionat gestul.


A intalnit-o la o petrecere. Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea, in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie.

La sfarsitul petrecerii si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea. Desi a fost surprinsa, pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia. Au intrat intro cafenea foarte draguta, au comandat cafeaua…El era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea locul…dupa un timp, fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa.

Deodata, baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.”Imi place sa beau cafea cu sare.”Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste, dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:”De ce ai aceasta placere?”.”Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii, imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.Acum, de cate ori beau cafea cu sare, imi amintesc de copilarie, de orasul meu natal…imi lipseste asa de mult orasul meu, mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.”In timp ce vorbea, au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia, se ingrijeste de familie, este responsabil de soarta familiei…Atunci a inceput si ea sa vorbeasca, i-a povestit despre orasul ei, copilarie, familie.


Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele, e tolerant, are o inima buna, calda, e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa, ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste – printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.Si, de cate ori facea cafea, ea ii punea intotdeauna putina sare,deoarece stia ca asa-i place lui.

Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna, el i-a scris o scrisoare in care spunea:”Draga mea, te rog iarta-ma, iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o – cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca, desi imi trebuia zahar, am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala, asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori, dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata….Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul – nu-mi place cafeaua cu sare – ce gust neplacut are…Dar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata, tot pe tine te vreau in viata mea, chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare.”

Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei.

Daca ar intreba-o cineva:”Ce gust are cafeaua cu sare?”raspunsul ei ar fi:”Este dulce.”

Retineti ca dragostea nu e uitare ci iertare, nu se vede dar se simte, nu se aude, dar se asculta, nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!