Oamenii vor să schimbe totul, dar, în acelaşi timp, ar dori ca totul să rămână la fel.

1. Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată. 
2. Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. In fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie.
3. Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul. 
4. Dragostea ramane. Doar oamenii se schimba.

Eu sunt totul si nimic. Un intreg pe care nu il vei descoperi vreodata, nu sunt ceea ce vezi tu in fiecare particica aruncata in departare. Nu poti nici sa cauti fiecare parte pentru a forma un intreg, pentru ca nu vei stii cum sa le potrivesti ca sa se adevereasca forma reala.
La fel se intampla cand ai impresia ca esti pregatit pentru 'ceva'. Stai cu bratele deschise asteptand sa te intampine ceea ce iti doresti.
 La un moment dat e posibil si sa intampini ce iti doresti. In sufletul tau este aer suficient, pentru ca ai asteptat mult si crezi ca este momentul oportun. 
Esti fericit, te trezesti dimineata cu forte proaspete, gandurile tale se impletesc cu fericirea care ti s-a ivit. 
Dar aerul acela e inchis in tine, e nesiguranta care incetul cu incetul iti distruge fiecare parte din sufletul tau. Ai ajuns sa iubesti, sa te gandesti zilnic la acea persoana, sa faci lucrurile care le facea doar acea persoana, practic sa traiesti o viata care inainte nu era a ta si sa crezi ca acesta e cursul normal pe care viata ta trebuie sa il urmeze. 
Continui sa iubesti, sa respiri acelasi aer dar nu ajungi sa cunosti totul pe deplin. Ajungi in momentul in care iti doresti mai mult, cand sentimentele nu sunt de ajuns, cand ratiune iti e orbita de sentimentul de a domina, de a poseda ceva ce niciodata nu a fost al tau si nici nu va fi. 
Defapt ajungi sa iubesti prea mult, sa iubesti cum nu ai mai iubit vreodata. Si faci asta intr-un moment inoportun, cand nu esti pregatit sa cunosti TOTUL, cand acel intreg reprezinta o provocare pe care nu o poti infrunta.
Te lupti cu tine insusi sa treci peste toate greutatile, faci eforturi zilnice ca sa supravietuiesti unei iubiri care te macina, oricat de evident este adevarul, il negi din dorinta acea arzatoare care te face sa crezi ca undeva e posibil sa te fi inselat.
 Ratiunea iti e intunecata de sentimentul iubirii, de faptul ca adancul sufletului mai pastrezi urmele acelea de aer. Totusi aerul acela era inchis in tine, nu era nimic nou, nu era ceva care te putea proteja sau avertiza.
Incepi sa iti dai seama ca ai cazut intr-un abis din care nu mai poti iesi. Iubesti si te temi de ceea ce orizontul iti confera.
Alegi sa pleci, ca sa nu iti indeplinesti visul de a iubi din tot sufletul, cu fiecare respiratie si cu fiecare parte din fiinta ta. 
Nu erai pregatit, nu ai avut de unde sa stii asta. Nu aveai destule cunostiinte, ratiunea iti joaca feste, esti atat de confuz incat se asterne praful peste sufletul tau. Iar umezeala lasa urme pe intreg corpul, suferi si nu vrei sa accepti adevarul. Nu vrei sa vezi ca ai negat din tot sufletul ceva ce mereu a fost acolo, in fata ta, era atat de evident precum si de real. 
Te doare sa vezi ca nu este ce ti-ai dorit, ca nimic din ce credeai tu nu este precum pare. Ca a fost o iluzie mai mult, o speranta puternica care a creat un sentiment de dragoste.
Inevitabil te schimba, fiecare experienta te schimba, te face sa observi lucrurile diferit, sa fi mai obiectiv, sa nu te lasi in voia sortii, sa analizezi fiecare oportunitate. Majoritatea oamenilor se schimba, in bine sau in rau, dar se schimba. 
Dragostea, ramane acolo, intre cei doi, ramane unde credeam noi ca ii este locul, nu ramane neaparat in realitate, dar in visul nostru ramane exact cum ne-am fi dorit sa fie. 
Ai ajuns sa cunosti o parte, dar ca sa cunosti intregul mai ai de parcurs multe drumuri, trebuie sa treci prin lanturi de foc si atunci cand treci fara sa te arzi, vei fi pregatit sa cunosti TOTUL. Dar nu te grabi sa incerci ceva pentru care nu esti pregatit. Nu te grabi sa fi motivul schimbarii cuiva, daca stii ca nu poti reprezenta o experienta placuta. 
Calculeaza-ti pasii astfel incat binele tau sa nu fie cladit pe suferinta celor din jur. Acorda-ti o sansa pentru a cunoaste mai bine tot ce nu ai avut sansa pana acum, schimba foaia, apreciaza ce ai in jur, spune o vorba buna celor dragi inainte sa ii pierzi.


Poate candva iti vei dori sa schimbi totul, de aceea actioneaza acum ca sa nu te ivesti de ceva ce nu mai poti schimba. Nu lasa sa fie prea tarziu, pentru ca va fi prea tarziu. In realitate incearca sa schimbi peste ce nu ai putut trece.