şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?... "
De ce ? De ce sa schiopatez ? Pot sa merg la fel bine ca si inainte, sa calc pe toata talpa ca de obicei. Ce reprezinta sarutul tau incat eu ar trebui sa am grija de el ? E primul sarut, sau ultimul ?
Defapt, nici nu am vrut sa inteleg vreodata adevarata semnificatie a poemului. Daca tu ai schiopata pentru a nu-mi strivi sarutul, poate as schiopata si eu. Am avea grija reciproc sa nu ne strivim saruturile.
Ar trebui sa raspunzi tu primul pentru ca daca m-ai lasa pe mine as spune: Nu. De ce sa fiu atenta la fiecare pas, de ce sa schiopatez putin pentru a nu strivi sarutul tau, de ce sa las sa isi faca efectul toata dragostea si emotia depusa in acel sarut !?
De fiecare data cand citeam acest lucru, ma gandeam cat de profunda trebuie sa fie iubirea incat sa spui ca ai schiopata doar pentru a pastra magia acelui sarut.
Citesc si acum poemul si nu imi trezeste niciun sentiment aparte. Nu as schiopata, chiar deloc. As aprecia gestul, ti-as multumi pentru sarut, dar chiar sa schiopatez .. cred ca ar fi un efort prea mare.
In momentul in care voi fi impresionata sau induiosata de un asemenea gest, atunci voi stii ca s-a intamplat ceva cu mine. Ai putea sa te consideri norocos cand voi decide sa iti pastrez urma sarutului, cand voi avea grija sa nu iti strivesc dragostea presarata in acel sarut. Zic asta pentru ca nu poate orice urma de sarut sa dainuie peste corpul si sufletul meu.
Dar acum nu pot, imi e bine sa simt asfaltul rece, sa calc fara sa imi pese ca exista ceva ce s-ar putea desprinde sau pur si simplu sa se despice in mii si mii de particule.
Eu as calca adanc. Ca sa-l doara tare:-j
RăspundețiȘtergere