O frumoasa poveste de dragoste

E o poveste pe care nu am mai citit-o, am vazut-o intamplator undeva si m-a impresionat gestul.


A intalnit-o la o petrecere. Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea, in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie.

La sfarsitul petrecerii si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea. Desi a fost surprinsa, pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia. Au intrat intro cafenea foarte draguta, au comandat cafeaua…El era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea locul…dupa un timp, fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa.

Deodata, baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.”Imi place sa beau cafea cu sare.”Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste, dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:”De ce ai aceasta placere?”.”Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii, imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.Acum, de cate ori beau cafea cu sare, imi amintesc de copilarie, de orasul meu natal…imi lipseste asa de mult orasul meu, mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.”In timp ce vorbea, au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia, se ingrijeste de familie, este responsabil de soarta familiei…Atunci a inceput si ea sa vorbeasca, i-a povestit despre orasul ei, copilarie, familie.


Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele, e tolerant, are o inima buna, calda, e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa, ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste – printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.Si, de cate ori facea cafea, ea ii punea intotdeauna putina sare,deoarece stia ca asa-i place lui.

Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna, el i-a scris o scrisoare in care spunea:”Draga mea, te rog iarta-ma, iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o – cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca, desi imi trebuia zahar, am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala, asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori, dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata….Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul – nu-mi place cafeaua cu sare – ce gust neplacut are…Dar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata, tot pe tine te vreau in viata mea, chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare.”

Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei.

Daca ar intreba-o cineva:”Ce gust are cafeaua cu sare?”raspunsul ei ar fi:”Este dulce.”

Retineti ca dragostea nu e uitare ci iertare, nu se vede dar se simte, nu se aude, dar se asculta, nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!