duminică, 13 mai 2012

Nu stiu..


Nu stiu daca o persoana se poate schimba atat de radical, precum ne schimbam noi felul in care o privim. Stiu de unde si cum am pornit, dar nu stiu unde vom ajunge.
Daca as derula acum timpul, sa fie sfarsitul verii, momentul cand am revenit acasa si primele clipe petrecute din nou cu familia si prietenii, as putea spune ca nu mai sunt aceeasi persoana. Nu stiu daca sunt mai buna sau mai rea, mi-am schimbat parerile despre oameni pe care ii admiram, am invatat sa privesc si ceea ce am langa mine, ceea ce mi se ofera, am o alta perspectiva decat acum 6-7 luni. Am inceput sa ma cunosc mai bine, am invatat ca nu ma pot preface, daca e alba eu nu o pot vedea verde oricat de mult imi place culoarea. Am invatat ca ceea ce ma diferentiaza de altii e felul in care reactionam la acelasi lucru, intr-un mod diferit. Si uite asa sunt, cand mai buna, cand mai rea.
Dar defapt, eu sunt aceeasi persoana care eram si acum 1 an si acum 6 luni. Stiu ca vad lumea cu alti ochi, poate nu la fel de frumoasa cum o vedeam inainte. De multe ori cantaream lucrurile dupa masura inimii mele, si era mai simplu sa ma insel.( nu ca acum as fi specialista in analiza, dar stiu macar unde am gresit). Si inainte stiam aproape tot ce stiu si acum, dar pana cand nu le simti pe propria piele, parca nu esti atat de convins.
Timpul a trecut si am avut parte de experiente placute, foarte placute. In general mi se promit multe lucruri, nu stiu unde dau de persoanele astea, eu prefer concretul, nu vorbele goale.
Acum ca tot vine alta vara, alte evenimente, ar fi trebuit sa fiu in alte locuri, dar nu sunt(si nici nu imi mai doresc sa fiu). Circumstantele s-au schimbat radical. In toata perioada asta pot zice ca mai mult am dus o lupta cu mine, decat cu cei din jurul meu. A trebuit sa ma conving pe mine insumi de multe lucruri si nu a mers din prima, dar incetul cu incetul am reusit.
 Si acum sunt mandra de mine, aici intervine si o parte din orgoliul meu, care acum e foarte bine si sanatos, i-am vindecat ranile de ici-colo cu micile dar prea insemnatele reusite.

Un comentariu: