Dorinta ta nu porneste din tine

"Dorinta omului va fi intotdeauna inselatoare: chiar de i se va implini jumatate din cat a nadajduit, niciodata nu-si va vedea in intregime dorintele realizate." Juan Rufo

Rareori avem tendinta de a privi partea plina a paharului si mai tot timpul ne sinchisim sa observam ca mai este loc sa turnam peste .. Iar daca nu e loc diluam cu apa sau bem putin intrucat sa mai ramana loc pentru alte dorinte istovitoare.
Se spune ca a dori e omeneste. Eu spun ca a dori mai mult a devenit si mai omeneste. Asta caracterizeaza majoritatea oamenilor din ziua de azi: dorinta. Fiecare om isi doreste ceva, sau ceva mai mult. Ne petrecem o buna parte din viata incercand sa ne indeplinim dorintele cat si pe ale celor din jur. Poate cineva isi doreste sa isi schimbe slujba, altcineva sa renunte la fumat. Vecina vrea sa isi gaseasca un sot iar vecinul isi doreste sa petreaca mai mult timp cu familia.
Nicio dorinta nu e usor de indeplinit. Ca sa realizam ce ne-am propus acum un an de zile, e nevoie de efort si perseverenta. Si asa trec anii, fiecare an cu o alta lista de realizari, alte dorinte, alte pretentii. Pe masura ce crestem, cresc si pretentiile.
Am citit ceva ce m-a pus pe ganduri si mi-am format o intrebare: Cat de usor renunti la ceva la 20 de ani si cat de usor renunti la 30-40 ?! Adica, toata viata ai avut o lista, ai urmarit sa te dezvolti, sa ai o casa, slujba, prieteni si la final o familie. Ca sa ajungi pana aici si sa le si ai pe toate, trebuie sa lupti, trebuie insa si sa renunti la anumite lucruri. Cateva exemple: accepti despartirea de prima dragoste de la 20 de ani si oarecum stii ca vor urma si altii. Renunti si la urmatorul iubit, din nepotrivire de caracter. Dar fiind tanara si frumoasa iti e mai usor sa crezi ca mai ai timp si pentru alte experiente, ca viata nu s-a oprit aici. Iti poti schimba slujba ca sa vezi cum e si in alte locuri, stii ca ai alte posibilitati si daca nu iti convine tensiunea actuala iti gasesti alta slujba. Oamenii se gandesc ca mai au inca vreo 10-15 ani in care isi pot gasi adevarata vocatie/sufletul pereche si nu se obosesc sa ramana in acelasi loc. Isi cladesc viata dupa propria voie, sunt ghidati de lista lor de dorinte.
Toate bune si frumoase pentru cei care ajung unde isi doresc, isi traiesc viata intr-un cadru demult visat. Partea mai putin placuta e atunci cand viata iti trece prin fata ochilor si te trezesti undeva la 35-40 de ani unde nu mai poti alege doar slujba pe care o vrei tu, ci trebuie sa te multumesti si cu ce ti se ofera. In cazul in care nu ai apucat si nu ai fost destul de hotarat/a cu ceea ce vrei sa faci. Nici iubit/a nu iti mai gasesti asa usor si iar te complaci cu ceea ce ti se ofera. Multi nu recunosc dar pofta vine mancand.. mai devreme sau mai tarziu dar vine. Cand ajungi aici sa stii ca  dorinta de emancipare nu mai provine din interiorul tau. Timpul, varsta, lipsa banilor, lipsa iubirii sunt factori care decid in locul tau. Pe langa toate astea, prietenii, familia, toti cunoscutii pot fi adevarati filozofi cand e cazul sa iti dea vreun sfat despre cum sa depasesti aceasta situatie. Ajungi sa iti doresti lucruri pe care esti nevoit sa ti le doresti dintr-un motiv sau altul. Toata lumea iti spune ca e ok cu ce iti doresti pentru ca nu te poate debusola si mai crunt.
Eu pun asta pe seama varstei si a timpului. Suntem delasatori, impulsivi, nu stim sa privim si sa luptam pentru ceva autentic. Ne traim viata si rareori ne gandim ce consecinte pot avea faptele noastre. Nu ne dam seama ca timpul trece pe langa noi, dar noi trecem prin timp. La noi se observa trecerea timpului si ajungem la o anumita varsta cand degeaba ne dorim sa fim cei mai buni, pentru ca circumstantele nu ne mai permit.

Astfel ajungi ca dorinta ta sa nu porneasca din tine, sa nu fie inspirata de adevaratele tale valori. Este influentata de cele mai multe ori de factori externi. Si totodata, abia daca iti mai dai seama ca nu este dorinta ta. Nici nu cred ca se mai gandeste cineva la "oare eu chiar imi doresc asta ?!". Cantareste cateva beneficii, mai ia in seama si alte pareri de bine si astfel gandeste ca si-a dus la bun sfarsit scopul lui in lume. De obicei cei care sunt in situatia asta nu isi dau seama, pentru ei normalitatea lor e realitatea noastra.

"Asa cum a spus camilarul: mananca la ora de mancat. Si umbla la ora de umblat." ( Paulo Coelho)