Ce-ti pasa tie, chip de lut, dac-oi fi eu sau alta ?

De cate ori in viata nu am jucat oare rolul Catalinei din Luceafarul, sau chiar rolul tanarului Catalin ?
Catalina e masca fetei indecise, o frumoasa fata de imparat care aspira catre absolut. Isi doreste sa treaca peste ordinea fireasca a lumii si astfel are loc inevitabilul. Ceea ce isi imagina Eminescu pe vremea lui, se continua si in zilele noastre. Ramanem profund dezamagiti pentru ca asteptarile noastre nu sunt indeplinite. Suntem cand de partea omului de geniu, cand in locul omului mediocru. Iubim, crestem, uitam, intalnim persoane initiatice pentru sufletul nostru, calcam in picioare alte inimi si lasam intotdeauna o amprenta gravata inauntrul fiecarui om din drumul nostru.
 Iubirea ei a fost trecatoare, omul de geniu isi sustine dispretul fata de lumea asta 'mica' considerand-o incapabila. In cealalta extrema, Catalin, ii ia locul Luceafarului si se indragosteste profund de prea frumoasa fata. Ii declara dragostea, iar aceasta il accepta formand un cuplu obisnuit si fericit. Oricum fiecare e fericit atata timp cat nu aspira catre absolut, cand isi doreste ceea ce are deja si nu suspina dupa o iubire platonica.
In jurul nostru, fiecare suntem inconjurati de persoane care poarta permanent diferite masti. Unii ne pun piedici, mai simple sau dificile, mai dureroase sau insemnificative si trebuie sa invatam sa depasim fiecare obstacol. Sa ne ridicam de cate ori este nevoie. Unele persoane ne fac viata mai palpitanta, ne provoaca sa ii pastram in viata noastra si ne indeamna totodata sa ii indepartam. Sunt ca niste scari pe care le urcam si coboram pana cand ne dam seama ca suntem prinsi undeva la mijloc, unde nu stim nici cat sa mai urcam, nici cat sa mai coboram pentru a ajunge la normalitate. Facem acest lucru tocmai pentru ca e mai interesant, pentru ca e ceva ce nu ne lasa sa gandim limpede, avem sansa sa ne aflam de partea fiecarei baricade.
La fel sunt sfaturile, povestile sau simplele priviri ale unor persoane speciale care te formeaza pe tine ca si personalitate autentica, ca si om unic in aceasta lume mediocra. Si e de ajuns o simpla privire, o vorba calda, o atingere gingasa ca sa stii ce urmeaza de facut. Involuntar dai ce ai mai bun din tine, gandirea iti e schimbata doar pentru ca in inima ta domneste puritatea, iubirea.
Si cei care nu imi plac mie, care au cele mai bune lectii de viata, dreptatea lor e pe primul loc, sunt victimele tuturor rautatilor din societatea noastra si traiesc in mica lor realitate de cristal. Unii incearca sa para mai mult decat ceea ce sunt si nu pentru ca ar fi oameni rai sau needucati, dar pentru ca in mintea lor sunt presati de timp, de circumstante, de oamenii din jurul lor si astfel penduleaza intre aparenta si esenta. Sunt blocati intr-un anumit punct si inclina spre superficialitate si banalitate.
Fiecare am cunoscut astfel de persoane, eu am cunoscut cate putin din fiecare, candva credeam ca imi pot da seama, ca pot anticipa felul fiecaruia. Dar nu pot vedea totul, pot vedea ce arata, si mai pot vedea inca putin in umbra celor aratate. O persoana nu ajungi sa o cunosti niciodata, surprize placute si neplacute putem avea oricand, jucam rolul Catalinei si al lui Catalin de fiecare data cand avem ocazia.
Alergam dupa tot ce nu putem avea si rareori privim ce avem in fata ochilor. Dar merita fiecare efort facut, fiecare particica pe care am reusit sa o descoperim intr-un om. Toate astea sunt ca un puzzle, iar noi, personal, trebuie sa strangem cat mai multe piese lipsa si cand le lipim la final in tabloul vietii, trebuie sa stim ca ei intr-o masura sau alta ne-au influentat, pozitiv si negativ, dar ca noi am fost singurii responsabili pentru felul in care am ajuns.
Fiecare am facut greseli, iar tu chiar daca ai gresit, important e sa iti dai seama si nu cand e prea tarziu. Eu nu sfatuiesc pe nimeni sa isi ceara scuze, ca pentru mine cel putin acestea nu isi au rostul. Dar poti invata sa nu repeti greseala, sa fi altfel decat cei pe care ii critici. Primesti o cantitate de informatii si experiente noi dar tu alegi cum si unde le folosesti si mai ales in ce scop. E greu sa fi puternic, e greu sa ramai rational, sa nu te lasi  prada iluziilor si la fel e greu sa fi un om bun. Dar in final iti vei da seama ca fiecare efort a meritat, si ca fiecare e rasplatit pe masura lucrurilor infaptuite.